Plonjand printre clisee

Peste tot pe unde pasesc, pe unde trec, aproape sigur cineva a tinut sa lase o urma, mai mult sau mai putin vizibila, venita poate dintr-o voluptate de a-si fi justificat propriul scop in viata, sau dintr-o simpla grandomanie si prostie dusa pana la limita capacitatii umane de a intelege...
Unii sapa, altii astupa, unii planteaza, altii taie, unii isi marcheaza teritoriul pe unde au trecut gravandu-si numele in orice este mai mult sau mai putin maleabil (reminiscente mult prea evidente dintr-o specie pe care o credeam apusa - neanderthal)...si, evident, lista continua.
Dar dintre toate, nu cred ca este una mai pregnanta si mai des intalnita decat aceea de "a scrie". Este prezenta peste tot, cel mai probabil si in colega de la munca ce sta fix in fata ta, in tipul care te-a calcat in dimineata asta pe picioare in ratb, in vanzatorul de la chioscul de ziare din fata blocului. Toti (ei/noi - au/am) fost crescuti cu ideea ca omul trebuie sa-si exprime propriile pareri si opinii, iar cand aceasta mentalitate este impinsa de la spate nu numai de comunitatea in care traim ci si de tehnologie (bloguri, forumuri, retele sociale - hi5 anyone?) lucrurile iau o turnura greu de digerat.
Mi-e dat sa citesc zilnic atatea ineptii ale unor oameni care le debiteaza cu atata sinceritate si nonsalanta, fiind brutal de evidenta infatuarea in care se scalda, incat sincer mi-as fi dorit sa ma nasc cu cateva decenii in urma.
Si de ce titlul asta? De ce cliche? Simplu... pentru ca toata manifestarea asta, toata voluptatea asta nebuna de a scrie (manifestata evident si de mine, sau ce, credeati ca scuip intr-un ocean in timp ce sunt orbit intr-o asemenea masura de vanitate incat sa nu-mi dau seama ca si eu inot prin el?) se manifesta printr-o abundenta sufocanta de expresii uzate, texte si idei refolosite pana la limita pierderii oricarei semnificatii, pe scurt, clisee.
Si acum stau si parca aud o voce ce-mi spune argumentul clar impotriva ideii mele nastrusnice: Ce e rau in a pune un creion in mana fiecarui om si o foaie in fata? Reusesti sa maresti sansele de a gasi o minte cu adevarat sclipitoare. Replica mea? Reversul medaliei: nu-ti ramane dupa acest pas decat sa cauti perle intr-un ocean de noroi. Vreti un exemplu? Cu placere, iata-l: http://princartier.blogspot.com
Dar in fond, acest post nu este nimic altceva decat un autodenunt...